Se opreste in mod regulat. Aproximativ de doua ori pe zi face parte din viata oamenilor, mai ales a elevilor. Il vezi sosind amenintator, dar lenes totodata. Te hotarasti cu greu sa parcurgi iarasi o perioada de timp in compania sa. Monotonie. Totusi, iti invingi “fobia” si te intalnesti iar si iar, pentru a nu-stiu-cata-oara cu aceleasi miresme imbatatoare, la propriu. Mai ales de cand cu apometrele, ca deh! se invarte acu’! Si, in plus, mai si doare daca folosesti apa, sapun si alte lucruri de acest gen. Asadar, din nou te gasesti in acelasi peisaj poluat atat fonic, cat si olfactiv, dar chiar vizual. Personaje de orice tip iti ies in cale. Vezi cocalari cu “frezele” lor de 2 lei cool, cu aceleasi haine de boss, aceleasi replici si schimbari de priviri insinunate cand apare in minunatul peisaj o noua reprezentanta a sexului frumos. Saraca, o vezi cum se albeste dintr-o data la fata si cei din jur, oameni binevoitori, o ajuta. Eh, nu, asta ar fi chiar pacaleala de 1 aprilie. De fapt, fata ar pati asta doar in cazul extrem in care nu ar fi una dintre “unicatele” orasului, tarii, lumii, planetei, universului, adica o pitzipoanca, in limbaj colocvial. Dar acest lucru se observa usor. Poluarea olfactiva de mai devreme este acum inlocuita, vai, cu un miros de parfum D&G made in ’38, bietele copile care fac parte din minoritate (si aici nu ma refer la tigancuse) se simt complexate atunci cand observa unghiile, genele si parul “vedetelor” nou aparute in peisajul tipic romanesc. Ah, si daca mai iese in evidenta si vreo poseta tip sacosa, de culoarea aurului, ori niste incaltari sau haine a la Sexy Braileanca & Co., asortate, bineinteles, cu cateva accesorii cat mai divers colorate, pitzipoanca este cea care se simte complexata pentru ca a uitat de aceste detalii de “diva”. Apoi, mai apar mamele cu ai lor copilasi, ursuze si mofturoare pana la refuz. “Eliberati, domne, locul, nu vedeti ca sunt EU aici?”…Ei bine, asta este momentul in care bietii tovarasi de drum primesc cateva injuraturi bune ca nu le respecta odrasla. Si nu pot omite babele & mosii “persoanele in varsta” care comenteaza atunci cand un/o tanar/a ocupa o pozitie mai buna decat a lor, de parca nu ar avea drepturi egale. Personal, ma iau la cearta cu oamenii de genul acesta. Sunt convinsa ca 99% sau chiar mai multi dintre voi ati petrecut muuuulte astfel de momente (si veti mai petrece, din pacate), deci puteti sa recunoasteti personajele succinct caracterizate anterior ca fiind calatorii, dragii nostri “colegi” de autobuz, troleu, tramvai etc.
Dupa o pauza de vreo saptamana si jumatate, am decis sa scriu si eu acest articol pe blog, sper sa-mi revina ideile de altadata. Oboseala e de vina. :(
P.S.: O melodie in concordanta cu articolul:
