Iarna Tu Eşti Marea Mea

Pentru EL. Suna cam “suspect”, nu? Ei bine, in urmatoarele randuri va veti convinge cine este misteriosul.

Este mereu aproape de mine, ma iubeste chiar daca sunt imbracata in trend sau nu, chiar daca sunt pieptanata ori abia trezita si am parul nearanjat, pentru el nu conteaza daca sunt machiata sau nu am niciun chef de artificial in acea zi.

In fiecare dimineata ma trezeste venind la mine in camera, asteapta pana il mangai si il alint, este prietenul neconditionat, intotdeauna credincios si care nu se supara daca il cert doar pentru ca nu am pe cine sa imi vars nervii. Aceeasi privire calda ma izbeste de fiecare data cand pasesc in camera in care se afla si el, aceeasi bucurie ii sclipeste in ochi intotdeauna cand vorbesc cu el, desi are anumite deficiente in a-mi raspunde si cu aceeasi iubire imi zambeste cand plecam la o plimbare, fie ea lunga sau doar un mic tur al blocului. Probabil ca ati ghicit despre cine este vorba, nu? Daca nu, sa va mai dau cateva indicii. Este fiinta care ma apara cand cineva ma deranjeaza, este cel care imi tine companie in orice moment al zilei, fie atunci cand invat, scriu, mananc sau stau la calculator ori ma uit la un film si chiar in orice moment al noptii, insa ma paraseste pentru un scurt timp daca cineva perturba linistea scarii, mergand repede cu piciorusele lui scurte la usa si certand persoana respective in modul sau caracteristic.

In perioada aceasta cred ca il simt mai aproape ca niciodata, avand unele dificultati in familie si punandu-se la un moment dat problema de a renunta la acest prieten loial. Acum realizez ca nu as putea sa stau fara el, gandindu-ma in primul rand la toate clipele petrecute alaturi de el, clipe in care radeam de traznaile lui, ne jucam impreuna ori imparteam mancarea, dar si clipele in care era trist si incercam sa ii ridic moralul ca oricarui amic aflat intr-o faza proasta.

Si acum stiu ca niciun om nu poate fi ca el, fiinta care ma asteapta bucuroasa in fiecare seara sa vin de la scoala pentru a ma intampina si a-mi arata asa cum poate, prin limbajul sau modest, ceea ce a primit in acea zi, daca cineva a fost darnic cu el si i-a daruit macar un biscuite pe gustul sau, un os sau o jucarie noua. Se mandreste ca un copil…

Chiar si acum stau pe scaun, tastez si el este cu mine in camera, l-am inchis aici pentru ca a venit o femeie in vizita si sa nu o sperie cu vocea lui groasa, insa in spatele careia se ascunde un suflet nobil si bland, capabil sa te iubeasca in orice situatie.Mai intorc privirea catre el si il observ, ori uitandu-se la mine si intrebandu-ma din privire ce se intampla dincolo de usa camerei mele, fiind nelamurit, ori ciulind urechile sperand sa iasa mai repede si sa vada daca este totul bine dincolo.

Pentru EL, Bono, cel mai bun prieten al meu, alaturi de care nu a existat clipa in care sa imi para rau ca face parte din familia mea si moment in care sa nu ma simt mandra ca este al meu.

De multe ori ati auzit, poate, faptul ca un caine este mai credincios decat un om. Cu riscul de a ma repeta si poate de a va stresa, va spun si eu acelasi lucru, iar daca nu credeti asta, adoptati un catelus si convingeti-va singuri. Sunt atatia care va asteapta pentru a intra in familiile voastre, nu neaparat cei de rasa sau cu pedigree, acelea sunt cazuri fericite, eu cred ca mai multa nevoie au cainii de la adaposturile speciale, unde nu sunt ingrijiti deloc asa cum trebuie si care tanjesc un camin al lor, un castron cu mancare calda si o familie de care sa se bucure. De ce sa ii excludem din viata noastra?