Iarna Tu Eşti Marea Mea

Orasul plange in continuu, soarele parca nu mai are curaj sa iasa din barlogul lui, chipurile oamenilor exprima si ele melancolie, tristete, o stare potrivita toamnei, desi afara este iarna si ar trebui sa ninga, copacii sa isi formeze hainele lor albe de nea, iar pe sol s-ar asterne plapuma alba si pufoasa.

Masini angajate in traficul infernal, persoane grabite care nu realizeaza timpul trecut si niciodata intors, caini fara stapan care isi cauta un adapost si hrana. In sufletele tuturor rasare dorinta de caldura, de vara, de veselia adusa de razele soarelui jucaus. Plaja care aduce atata libertate in inimile oamenilor este acum parasita si cuprinsa si ea de spiritul ploilor. Orice fereastra ai deschide, vezi acelasi peisaj monoton, umezit si trist.

Parca am si uitat aspectul florilor, al ierbii proaspete de pe campii, al cerului senin si vesel, precum si starea sufleteasca datorata bucuriilor anotimpului cald. Pe buzele tuturor citim cuvantul “vara”. Personal, imi este foarte dor de mare si dorinta serilor calduroase petrecute pe malul marii imi rasare in suflet. Asteptam nerabdatori ghioceii care incearca sa se nasca in aceasta atmosfera rece si neprielnica.

Visez la o zi insorita, de primavara, o zi in care sa fiu trezita de razele puternice ale soarelui care razbate pana in camera mea si imi umple inima de o bucurie imediata, asa cum numai el stie sa ofere…