S-a incalzit afara sau doar in sufletul meu?
Numai cand ma imbratisezi, in fata ochilor mei se deschide pliantul cu cele mai frumoase sentimente materializate in gesturile tale. Imagini simple si totusi bogate in continut – amintirile noastre care formeaza un teanc tot mai mare pe zi ce trece – se deruleaza in memoria mea fara incetare, iar atunci cand esti departe (fizic doar, pentru ca spiritual acest lucru e imposibil) intriga care da curs acelei povestiri cu titlul ‘Dor de tine’ este reprezentata chiar de secventele pe care le-am trait dar despre care inca am impresia ca au fost un vis.
Mai des decat melodia preferata sau soneria de la telefon iti aud bataile inimii, sprijinindu-mi capul pe pieptul tau ca sub frunzisurile unei zile de primavara. Glasul tau imi alina intreaga fiinta mai usor decat soarele fugar care se strecoara printre ramurile arborilor. Cu acelasi ton jucaus imi raspunzi mereu: ‘Iar bate?’ atunci cand eu, entuziasmata, iti spun pe nerasuflate ‘Iar bate inimioara!’.
Poate ca pe asfaltul acoperit de gheata alunec facand 9 pasi din 10, poate ca nu imi pot tine mainile afara din buzunare de teama ca nu-mi mai simt degetele, poate ca imi scutur, grabita, zapada de pe par, dar cu siguranta sentimentele noastre nu aluneca (noroc ca inima nu poate fi acoperita cu omat care, apoi, s-ar transforma in acel strat de gheata), cu siguranta nu avem nevoie de manusi in momentele in care temperatura mainilor noastre ajunge la echilibru termic (fara a avea importanta daca valoarea ajunge sub 0 grade, teoretic, pentru ca practic ne simtim mai calzi ca oricand) si cu siguranta mi-e teama sa scutur din cap, doar pentru a fi convinsa ca acel teanc de amintiri – depozitat atat in creier si inima, cat si in cutiuta de pe birou – nu s-a micsorat in incercarea mea nesabuita de a-mi pastra parul negru, fara punctele albe daruite de zapada.
Chiar simt ca vine primavara…
Cateva cuvinte referitoare la vacanta de anul acesta am scris intr-un post anterior, acum poate ma voi repeta, dar oricum voi dezvolta subiectul. Fie ca vine vorba de prietenii consolidate sau abia incepute, fie ca te gandesti la ultimele aventuri (cu sensul de intamplari, nu te uita in tabel pentru a revedea numarul de aventuri amoroase pe care le-ai avut vara asta) traite, totul iti aminteste de zilele insorite petrecute pe o banca in parc sau sprijinit de un gardulet atunci cand pensionarii ocupau toate acele locuri care candva erau locurile de refugiu pe care tu si prietenii tai le gaseati pentru a bea Pepsi si pentru a sparge cateva seminte. Poate iti vine in minte ultima cucerire, penitenta pe care ai suportat-o din cauza unui tatuaj (nu ma simt la chestia asta) pe care parintii ti l-au vazut dintr-o 
Nu vei mai trai cu teama ca sandalele tale de firma se vor umple de noroi in caz ca ploua, acum poti fi sigura ca incaltamintea pe care o vei purta va deveni mohorata din cauza caracterului capricios al toamnei. E timpul sa faci lista cu materiile care te asteapta anul acesta pentru a numara caietele necesare, ar trebui sa pleci sa cumperi camasi, si nu tricouri si pantalonasi scurti asa cum erai invatat/a, dar nu uita nici de cravata careia i s-a stricat nodul din cauza atator aruncari de colo-colo (desi esti constient/a ca nu iti va trebui, totusi aranjeaz-o).
