Zilele trec la fel de repede precum rupem foile unui calendar, dar inca imi mai aminteam culoarea cerului din acele zile. Aveam impresia ca daca ridic o mana, il pot atinge si pot decupa toti norii care se razboiau cu soarele zambitor. Poate datorita starii mele de spirit. Oamenii treceau pe langa mine, dar nu puteau intrece si sentimentele care discutau in sufletul meu. Parca si parfumul emanat de florile de tei era un personaj important in poveste. Credeam ca fericirea de atunci era suprema, contraziceam orice alta parere.
Dar ai aparut tu… Ai incalzit cu o imbratisare sufletul meu, in pofida frigului de afara. Florile de tei au fost inlocuite de mirosul placut de brad, iar foile calendarului au disparut. Parcul candva plin de spirite tinere acum a devenit pustiu, doar urmele pasilor lasate pe zapada amintind timp de cateva secunde faptul ca sunt persoane care sfideaza viscolul de afara cu ajutorul linistei interioare. Luminite, globuri, oameni de zapada…decor parca prea simplu pentru a-l intampina pe Mos Craciun, gandindu-ne la bucuria pe care el o aduce tuturor.
Tanjesc totusi la zilele calduroase de vara, astept cu nerabdare adaptarea povestii noastre in varianta ‘summer edition’, mi-e dor de urmele pasilor pe nisip, unde nu e nevoie de doua perechi de sosete si cizme imblanite.
“But if you really hold me tight All the way home I’ll be warm…”
