Decizia, acel lucru atât de important, de care depind atât de multe în viaţa fiecăruia…
Acum Ionel se descătuşase de problema deciziei, trezindu-se din visul lui de iubire. Se găsi întins pe pat în cămăruţa mică a bunicii, citind pe calendar data corespunzătoare celei de-a doua zi din vacanţa petrecută în sătucul uitat de lume. În mintea sa se aflau doar întrebări. Oare nimic nu fusese real? Nici măcar nu îşi amintea să fi întâlnit vreodată, pe tot parcursul existenţei sale, vreo fată cu numele “Veronica”, însă visul său părea atât de real, încât simţea că îşi pierde minţile. Totuşi, o decizie o luă pe moment: nu se ridică imediat din pat, hotărând să mai rămână acolo pentru ceva timp, cu scopul de a-şi pune ordine în gânduri. Spera ca, în momentul în care va ieşi din cameră, visul îi va părea un simplu fapt normal al vieţii, un episod pe care fiecare dintre noi îl trăieşte, absolut inconştient şi involuntar, în fiecare noapte. Sufletul său parcă simţea lipsa vocii calde a fetei, deşi era sigur un lucru: ea nu existase niciodată, totul fusese o înscenare a sorţii, o probă despre care hazardul avea încredere că băiatul o va trece cu brio.
Teama de a-şi pierde bunica dispăruse, dar la fel se întamplase şi cu povestea lui de dragoste…
Aşadar, avea o vacanţă în faţa sa pentru a-şi îndeplini “planul” stabilit în ziua precedentă.
Astfel se incheie micuţa mea povestioară, sper că v-a plăcut şi că v-am surprins, şi sunt curioasă dacă voi aţi avut vreun vis ciudat, care să pară real, sau vreunul din care nu aţi fi vrut să vă treziţi. :)
