05.07.09
Narghileaua
Am stat si m-am gandit…si m-am tot gandit asa. De cand am luat pauza cu blog-ul, ma tot straduiesc sa gasesc ceva interesant de scris. Si uite ca o data cu iesirile noastre fantastice “in lume” am descoperit o noua pasiune. Narghileaua, da, ai ghicit!
La inceput eram cam impotriva acestui “obiect”, chiar spunandu-le si apropiatilor mei prieteni ca ar fi mai bine sa se abtina. Prietenii stiu. :P Dar la un moment dat m-am hotarat sa incerc si eu, ca prea mirosea frumos in camera in care se stransesera toti pacatosii cu pricina. Asadar, m-am asezat, am luat in mana furtunasul respectiv si hai sa trag si eu, ca experienta aveam de la tutun (shame on me). Si, surpriza, mi-a placut!
Se spune ca e daunatoare, adica majoritatea au impresia ca in componenta substantelor “inhalatoare” exista tutun si ingrediente care alcatuiesc si tigarile sau, mai rau, drogurile. Ei bine, nu. Bine, daca asta iti doresti, in locul minunatelor arome de mere sau alte diverse sortimente, poti pune si iarba sau mai-stiu-eu-ce. Si apa se poate inlocui cu whiskey, vodca sau alte bauturi de acest gen.
Acum probabil gandesti ca o persoana cunoscuta mie si ai in minte intrebarea-minune: vezi iepurasi daca fumezi narghilea?:) Eh, sa incerc sa raspund eu. Iepurasi in niciun caz, poate doar de plus, dar cerculete cu siguranta poti vedea prin preajma, nefiind o iluzie optica. Asta in cazul in care ai langa tine un tovaras de narghilea care se pricepe si face tot felul de forme cu gura fumul scos. Personal, am inceput sa folosesc metoda cu nasul. :)) 
Pe net poti gasi multe informatii despre narghilea, poze cu modelele disponibile pe diferitele site-uri de specialitate, unde poti comanda chiar acest obiect.
Tu ai incercat asa ceva acasa?:D Daca da, cum ti s-a parut? Ti-ai dori sa repeti experienta? Cu narghileaua unor prieteni sau doresti sa iti cumperi una numai pentru tine, care sa iti satisfaca nevoile la orice ora din zi si din noapte? :))
Alexa said,
May 7, 2009 at 23:38
uite un articol pe gustul meu (la propriu :D )
Eu am incercat narghileaua in Egipt, intr-un magazin..pe-acolo oamenii sunt foarte primitori si te iau cu ‘my friend, my friend’ si se ajunge repede la o narghilea si la un ceai rece. :) Si asa s-a intamplat intr-o seara… si vreau sa spun ca tare mi-a placut :x Da’ stii, daca ma gandesc acum mai bine, aia ar putea sa puna orice in narghilea, ca si-asa clientii nu’s atenti, doar sa le faca mai multa vanzare :-? .. ma rog
Si am incercat atunci..si inca o data cand am fost in safari.. era o narghilea pe-acolo..apoi a luat tati una pt noi, pt acasa ( dar din pacate s-a spart la scurt timp) si… cert e ca-mi place mult :) si ma enerveaza persoanele care au o parere proasta despre “pipa pacii” ;)) si judeca dupa aparente. A. Si inca ceva: sunt foarte fericita ca pot sa scot fum pe nas :))
Himero said,
May 8, 2009 at 07:40
facem ce facem si tot la iepurasi ajungem :>:>:>
Mircea Popescu said,
May 19, 2009 at 07:10
Ca sã constat cît de micã e lumea, nu mi-a fost dat sã trãiesc experienþa unei întîlniri peste mãri ºi þãri, din purã întîmplare, cu cine ºtie ce coleg de ºcoalã primarã sau amic din copilãrie, aºa cum aud cã se întîmplã adeseori. E adevãrat, m-am întîlnit într-o vacanþã, taman la Dorohoi, cu un fost coleg de facultate care îmi datora o sumã de bani încã din anii 90, cînd împãrþeam chiria unei garsoniere prin Berceni, dar atunci nu mi-a fost dat sã strig de mirare în faþa minunii de a-l fi întîlnit dupã atîþia ani ºi într-un loc în care nici cu gîndul nu gîndeam sã-l vãd. Am strigat pur ºi simplu dupã el, fãcîndu-l sã întoarcã privirea, ºi da, recunosc, s-a întîmplat o vrajã, omul a iuþit pasul, dispãrînd ca prin minune!
Mircea Popescu said,
May 19, 2009 at 16:09
Aflu din cotidianul Chicago Tribune detaliile unei conferinþe pe care Richard Stern a þinut-o recent, la University of Chicago, despre prietenul sãu de-o viaþã, Saul Bellow. Citesc varianta scurtã, pentru ziar, a conferinþei ºi regãsesc întregul farmec intelectual al lui Bellow. Papilele creierului meu simt, din nou, amestecul seducãtor de umor ºi tristeþe al literaturii sale ºi îmi aduc precis aminte de ce sînt unul dintre marii sãi admiratori. Dar, cel mai mult mã impresioneazã redarea unui fragment, încã inedit, dintr-o scrisoare pe care Bellow a trimis-o prietenului sãu, conferenþiarul de azi. Stern i s-a plîns cã se simte îmbãtrînit ºi obosit ºi cã îi vine “sã arunce prosopul”. Redau pasajul epistolar prin care Bellow rãspunde amicului extenuat: “Eu nu aº arunca încã prosopul. O micã glumã, ca sã fiu mai clar. Un bãtrîn trãieºte singur într-o pãdure ºi, pentru cã se apropie iarna, îºi face provizia de lemne pentru foc. Într-o zi, îºi dã seama cã nu mai poate sã ridice lemnele pe umãr sã le care acasã ºi, în deznãdejde, ridicã ochii spre cer ºi spune: O, Doamne, trimite-mi moartea! În secunda urmãtoare, moartea apare spunînd: Aþi trimis dupã mine, domnule?, la care bãtrînul replicã: Da, dã-mi o mînã de ajutor ºi ridicã-mi lemnele astea pe umãr cã mai departe mã descurc singur. Aºa cã nu arunca prosopul, cãci s-ar putea sã ai nevoie de el într-una din zile ca sã-þi ºtergi fruntea inspiratã”. Am adorat acest pasaj din conferinþa lui Stern, cãci mi-a reamintit ceea ce îmi place cel mai mult la Bellow. Puþini au putut scrie despre singurãtatea omului oarecare din mijlocul civilizaþiei trepidante mai fin ºi mai sofisticat decît Bellow. ªi chiar foarte puþini au ºtiut sã susþinã clar, paginã de paginã, cã existã mereu posibilitatea recuperãrii fiinþei destructurate de izolarea zgomotoasã. Un nu-ºtiu-ce optimist se simte în ADN-ul literaturii lui Bellow, deºi, cel mai adesea, cãrþile sale se terminã prost pentru eroii principali, pe care nu poþi sã nu-i iubeºti dupã primele 40 de pagini. Capacitatea lui de a reda tristeþea fãrã sã o numeascã ca atare, umorul care musteºte, în felurite arome, printre literele fiecãrui rînd al sãu (aflu, cu satisfacþie, cã el însuºi se considera un autor comic) ºi, mai ales, felul indelebil în care te face sã simþi melancolia cuprinsã între strãzile aglomerate ale metropolei americane – e o melancolie specialã, de neregãsit altundeva, despre care am sã vorbesc odatã – îi dau lui Bellow statutul de voce unicã ºi de maximã influenþã în literatura modernã.
Pitoc said,
June 14, 2009 at 15:35
Narghileaua este chiar mai sanatoasa decat tigarile. fumezi doar tutun pur fara gudron si alte porcarii de mai baga astia in tigari!
am fumat si eu narghilea…dar nu mai imi place din cauza unei glumea facute de un grec….avea o narghilea de “jucarie”…era deaia sa te pacaleasca si cand trageai in tine trageai nush ce cacat si vreau sa zic ca mi sa lipit de gat si mia venit sa borasc!si de atunci nu mai imi place!
adik cred ca am ramas cu o chestie intiparita in minte si mie frica sa mai trag nu stiu..:-??
*scuze pentru greselile gramaticale dar asa mam obisnuit sa scriu!